duminică, 23 noiembrie 2014
miercuri, 30 noiembrie 2011
marți, 29 noiembrie 2011
De-ale mele
Te iubesc si as vrea sa vi inapoi
Sa fim iarasi in doi
Iar cand se va innopta
Langa mine sa te pot avea
Trist privesc spre stele
Fara tine noptile sunt grele
Oare de ce esti departe
Oare de ce sufletu-mi arde
As vrea sa-mi stergi lacrima
As vrea sa-mi potolesti inima
De dorul tau suspin neincetat
Suferinta in iubire am aflat
Dar stiu ca va veni o zi
Cand din nou ne vom intalni
Atunci in brate te voi cuprinde
Iar dorul de tine se va stinge
Mi-e dor de mangaierea ta
Vreau langa mine sa te pot avea
Ochii vreau sa ti-i sarut
Si sa-ti spun ca te iubesc prea mult
A trecut si anul 2010. Gata s-a dus. A ramas doar o amintire, a trecut ca un vis si prea repede. In anul 2010 am avut si bune si rele. Am plans, am oftat, in singuratate, am sperat, am gasit pe cineva care ma iubeste si totusi ma doare ca nue tot timpul langa mine. Ma doare faptul ca nu poate sa se mute cu mine pentru totdeauna. E ceva mai puternic decat mine, care-l opreste sa fie langa sufletul meu tot timpul. Iar asta imi omoara sufletul incetul cu incetul pana cand nu voi mai exista. Si am ajuns sa cred ca speranta e doar un cuvant amagitor de care tu te prinzi cu toata fiinta ta, crezand ca-ti va face vreun bine. Nu stiu ce sa mai cred.
In anul 2010 au fost si momente de fericire cand am putut afla cum e sa fi iubit, am aflat cum e sa fi imbratisat cu dragoste si am mai aflat durerea cand pleaca de langa tine persoana iubita. Atunci te simti singur pe drum fara nicio putere, fara nicio lumina calauzitoare de la nicio stea si mai ales fara privirea iubirei vietii tale. Imi doresc ca in anul 2011 sa fie cu intalniri mai multe si dese cu persoana draga mie, fara suferinta si fara dezamagiri. Poate iubirea mea nu intelege suferinta inimii mele, ca nu e tot timpul langa mine. Cum poate sa simta durerea mea? Sper sa nu se supere pe mine ca sunt trist ca nu e langa in apropierea mea. Dar daca tin la acea fiinta oare cu ce sunt vinovat? Nu-l voi trada niciodata pe iubirea mea dupa care tanjesc tot timpulsi lacrimile mele curg aproape neincetat. Te iubesc si nu voi renunta la tine niciodata.
Poezie mai trista
Ce greu e in singuratate… Ce greu e cand iubesti pe cineva drag care e departe. Nu poti ajunge s-o mangai, nu poti sa-i privesti ochii. Ce durere, ce suferinta in sufletul meu s-a pus. E dureros sa nu-i auzi glasul si mai dureros e cand are alta treaba si nu mai are timp de tine. Parca stelele sunt mai aproape de tine decat persoana iubita. E greu. Si mai greu ar fi daca persoana iubita de mine m-ar parasi, s-au s-ar supara pe mine. Decat sa mai raman in singuratate, mai ales fara persoana iubita, mai bine prefer sa mor. Astept apel de la acea persoana iubita, dar astept in zadar. Aud doar vantul, doar natura, dar vocea ei nu. Si ma doare. Mai bine mor decat sa ma uite persoana iubita. Mai bine intr-un cimitir, plin cu flori care cu timpul se vor ofili si vor devenii ruginii ca trupul si sufletul meu plin de suferinta si dor. Mai bine intr-un cimitir uitat de trecatori si in singuratate deplina; intr-o singuratate ce nu se simte nu doare. Cum sa fac sa ajung la persoana iubita, cum sa fac sa mai zambesc? Unde sunt zilele si noptile pe care le-am petrecut impreuna? Mi-e dor de mangaierea ei, mi-e dor de vocea ei. Nu vreau sa se mai supere pe mine Ca alta suferinta ca asta nu cred c-ar fi mai mare in sufletul meu intunecat si sorbit si slabit de dorul dupa persoana draga. E greu sa traiesti cu dureri sufletesti si aproape permanente. Nu voi putea suporta sa se supere pe mine din vina mea. Lacrimile imi curg ca un izvor sarat care nu se mai poate opri, imi inunda obrajii infierbantati. Unde e , sa faca sa rasara iar soarele si speranta in sufletul meu?
Plang in tacere
In suflet simt numai durere
Uite o stea a mai cazut
Iar lacrima-mi in vant s-a pierdut
Privesc cum soarele apune
Si nimeni nu-mi poate spune
Unde oare ai plecat?
Si-n durere m-ai lasat
Te vreau in viata mea
De singuratate sa pot scapa
Te doresc in bratele mele
Sa privim fericiti spre stele
Acum privesc singur spre o stea
Parca-mi cunoaste durerea
Incearca din cer sa coboare
Sa-mi fie buna mangaietoare
A trecut si anul 2010. Gata s-a dus. A ramas doar o amintire, a trecut ca un vis si prea repede. In anul 2010 am avut si bune si rele. Am plans, am oftat, in singuratate, am sperat, am gasit pe cineva care ma iubeste si totusi ma doare ca nue tot timpul langa mine. Ma doare faptul ca nu poate sa se mute cu mine pentru totdeauna. E ceva mai puternic decat mine, care-l opreste sa fie langa sufletul meu tot timpul. Iar asta imi omoara sufletul incetul cu incetul pana cand nu voi mai exista. Si am ajuns sa cred ca speranta e doar un cuvant amagitor de care tu te prinzi cu toata fiinta ta, crezand ca-ti va face vreun bine. Nu stiu ce sa mai cred.
In anul 2010 au fost si momente de fericire cand am putut afla cum e sa fi iubit, am aflat cum e sa fi imbratisat cu dragoste si am mai aflat durerea cand pleaca de langa tine persoana iubita. Atunci te simti singur pe drum fara nicio putere, fara nicio lumina calauzitoare de la nicio stea si mai ales fara privirea iubirei vietii tale. Imi doresc ca in anul 2011 sa fie cu intalniri mai multe si dese cu persoana draga mie, fara suferinta si fara dezamagiri. Poate iubirea mea nu intelege suferinta inimii mele, ca nu e tot timpul langa mine. Cum poate sa simta durerea mea? Sper sa nu se supere pe mine ca sunt trist ca nu e langa in apropierea mea. Dar daca tin la acea fiinta oare cu ce sunt vinovat? Nu-l voi trada niciodata pe iubirea mea dupa care tanjesc tot timpulsi lacrimile mele curg aproape neincetat. Te iubesc si nu voi renunta la tine niciodata.
Poezie mai trista
Ce greu e in singuratate… Ce greu e cand iubesti pe cineva drag care e departe. Nu poti ajunge s-o mangai, nu poti sa-i privesti ochii. Ce durere, ce suferinta in sufletul meu s-a pus. E dureros sa nu-i auzi glasul si mai dureros e cand are alta treaba si nu mai are timp de tine. Parca stelele sunt mai aproape de tine decat persoana iubita. E greu. Si mai greu ar fi daca persoana iubita de mine m-ar parasi, s-au s-ar supara pe mine. Decat sa mai raman in singuratate, mai ales fara persoana iubita, mai bine prefer sa mor. Astept apel de la acea persoana iubita, dar astept in zadar. Aud doar vantul, doar natura, dar vocea ei nu. Si ma doare. Mai bine mor decat sa ma uite persoana iubita. Mai bine intr-un cimitir, plin cu flori care cu timpul se vor ofili si vor devenii ruginii ca trupul si sufletul meu plin de suferinta si dor. Mai bine intr-un cimitir uitat de trecatori si in singuratate deplina; intr-o singuratate ce nu se simte nu doare. Cum sa fac sa ajung la persoana iubita, cum sa fac sa mai zambesc? Unde sunt zilele si noptile pe care le-am petrecut impreuna? Mi-e dor de mangaierea ei, mi-e dor de vocea ei. Nu vreau sa se mai supere pe mine Ca alta suferinta ca asta nu cred c-ar fi mai mare in sufletul meu intunecat si sorbit si slabit de dorul dupa persoana draga. E greu sa traiesti cu dureri sufletesti si aproape permanente. Nu voi putea suporta sa se supere pe mine din vina mea. Lacrimile imi curg ca un izvor sarat care nu se mai poate opri, imi inunda obrajii infierbantati. Unde e , sa faca sa rasara iar soarele si speranta in sufletul meu?
Plang in tacere
In suflet simt numai durere
Uite o stea a mai cazut
Iar lacrima-mi in vant s-a pierdut
Privesc cum soarele apune
Si nimeni nu-mi poate spune
Unde oare ai plecat?
Si-n durere m-ai lasat
Te vreau in viata mea
De singuratate sa pot scapa
Te doresc in bratele mele
Sa privim fericiti spre stele
Acum privesc singur spre o stea
Parca-mi cunoaste durerea
Incearca din cer sa coboare
Sa-mi fie buna mangaietoare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)